Vezi mai mult…

Grupul Almășanu a fost înființat în anul 2009 , cu un număr de 16 femei și 6 bărbați. În anul 2012 au fost absolvenți a scolii Populare de Arta ,,Ilie Micu” Sibiu, sub îndrumarea dlui profesor Chis Ioan. Au participat la diferite concerte atât cu muzica populara, pricesne și colinde tradiționale prin care au promovat folclorul autentic zonei de pe Târnava Mare . Din grup fac parte următorii artiști vocali : Luminița Maria Dejan, Iulia Lăpădat și Ilarie Lăpădat.
Grupul are doua albume de melodii populare, care se afla și pe rețelele de socializare.

Ansamblul a realizat o transpunere a tezaurului folcloric de pe Târnava Mare, concretizată într-un spectacol de obiceiuri populare, de îmbinare a cântecului, a dansului și a graiului popular din sat, precum și din celelalte localități din apropiere. „Prin activitățile noastre, urmărim să păstrăm bogăția culturală a valorilor noastre tradiționale, care aparțin unui sat de oameni gospodari, plini de creativitate și talent.
Ansamblul Folcloric «Poienița» Șmig este format din 20 de persoane, localnici, de diferite vârste, majoritatea dintre ei intelectuali, printre care preotul satului, precum și primarul, împreună cu profesori, contabili, farmaciști și alții. Cântecul popular a avut un rol important în viața de zi cu zi a oamenilor de la sat.

Artiștii locali au încercat să trezească anumite amintiri celor care astăzi au o vârstă mai înaintată, dar și celor mai tineri, care au aflat despre aceste obiceiuri din poveștile bunicilor. Două dintre datini au fost prezentate, respectiv „șezătoarea fetelor” și „plecatul în armată al băieților”.

În șezători, tinerii aveau ocazia să se întâlnească între ei fără prezența stânjenitoare a părinților și chiar se legau și dezlegau prietenii, ba chiar se făceau și chiar planuri de căsătorie. Șezătoarea a fost locul unde se învățau diferite deprinderi practice, dar derulau și numeroase obiceiuri. La un moment dat, lucrul înceta, fetele fiind servite cu diferite bucate de către gazdă.

Satul Alma (Alma Mică Săsească) este menționat începând cu anul 1317 în forma possessio Almas, terra seu possessio Almas (1325), Almaas (1446), Szászalmás (1760-1762 – în conscripția Buccow), Szász (Kis) Almás, Almáschken, Almas (1854 – în Buletinul Guberniului Provinciale pentru Marele Principat Transilvania), Kűkűllöalmás (1913 – în Magyaroszág – A magzar szent korona országainak helységnévtára – Indicatorul localităților din țările sfintei coroane maghiare).

Vezi mai mult

Satul Șmig era numit de sași Schmiegen, probabil cu semnificația a șerpui, a îndoi, a mlădia, datorită văii care se îndoaie ca un șarpe printre șirurile de dealuri. Thomas Nägler, în cartea dedicată așezării sașilor în Transilvania, înscrie numele satului Șmig (Schmiegen) în lista sa, fără să ofere o explicație legată de originea oiconimului. Numele localității este pomenit prima dată într-un document datat în 29 martie 1317.

Vezi mai mult

Satul Giacăș a aparținut urmașilor banului Symon de Szalók. Conform documentul din 1337, care reprezintă prima atestare documentară a localității, Giacășul aparținea fiului lui Symon, Mihail (Mychaelis), care avea în proprietate și moșiile Alma și Șmig. Moșia Giacăș. În 1910 localitatea avea 373 locuitori, din care 309 români, 40 germani şi 5 maghiari; 293 greco-catolici, 40 evanghelici şi 33 ortodocşi.

Vezi mai mult