Cămine culturale
În comuna Alma există 3 cămine culturale, reabilitate si dotate:
– Căminul cultural Alma construit în anul 1956 cu o suprafață de 268 mp și găzduiește evenimentele semnificative ale comunității;
– Căminul cultural Şmig construit în anul 1978 cu o suprafață de 340 mp;
– Căminul cultural Giacăș cu o suprafață de 250 mp.
Tradiţii
Tradițiile și obiceiurile se păstrează încă vii în comuna Alma cu prilejul diferitelor sărbători creștine, cum ar fi:
– colindele din preajmă sărbătorilor de iarnă (steaua, plugusorul, sorcova);
– ouăle roșii de Paști, mucenicii;
– obiceiurile de nuntă, botez, înmormântare;
– ziua comunei, sărbătorită anual în prima duminică a lunii septembrie.
Obiceiuri și tradiții
Grupul Folcloric Almășanu
Grupul Almășanu a fost înființat în anul 2009 , cu un număr de 16 femei și 6 bărbați. În anul 2012 au fost absolvenți a scolii Populare de Arta ,,Ilie Micu” Sibiu, sub îndrumarea dlui profesor Chis Ioan. Au participat la diferite concerte atât cu muzica populara, pricesne și colinde tradiționale prin care au promovat folclorul autentic zonei de pe Târnava Mare . Din grup fac parte următorii artiști vocali : Luminița Maria Dejan, Iulia Lăpădat și Ilarie Lăpădat.
Grupul are doua albume de melodii populare, care se afla și pe rețelele de socializare.
Ansamblul Poienița
Ansamblul a realizat o transpunere a tezaurului folcloric de pe Târnava Mare, concretizată într-un spectacol de obiceiuri populare, de îmbinare a cântecului, a dansului și a graiului popular din sat, precum și din celelalte localități din apropiere. „Prin activitățile noastre, urmărim să păstrăm bogăția culturală a valorilor noastre tradiționale, care aparțin unui sat de oameni gospodari, plini de creativitate și talent.
Ansamblul Folcloric «Poienița» Șmig este format din 20 de persoane, localnici, de diferite vârste, majoritatea dintre ei intelectuali, printre care preotul satului, precum și primarul, împreună cu profesori, contabili, farmaciști și alții. Cântecul popular a avut un rol important în viața de zi cu zi a oamenilor de la sat.
Artiștii locali au încercat să trezească anumite amintiri celor care astăzi au o vârstă mai înaintată, dar și celor mai tineri, care au aflat despre aceste obiceiuri din poveștile bunicilor. Două dintre datini au fost prezentate, respectiv „șezătoarea fetelor” și „plecatul în armată al băieților”.
În șezători, tinerii aveau ocazia să se întâlnească între ei fără prezența stânjenitoare a părinților și chiar se legau și dezlegau prietenii, ba chiar se făceau și chiar planuri de căsătorie. Șezătoarea a fost locul unde se învățau diferite deprinderi practice, dar derulau și numeroase obiceiuri. La un moment dat, lucrul înceta, fetele fiind servite cu diferite bucate de către gazdă.
